Era o dimineata de Luni, pe la 8, in care ningea linistit peste Orasul cel Mare.
Pe Strada Principala zapada era neatinsa de vreo roata sau de vreun pas. Mai incolo, in hangare bine acoperite, stateau speriate utilajele de deszapezire, luate prin surprindere de iarna asta din Decembrie.
In mijlocul Intersectiei cele Mari statea un politist uitat din tura de noapte. Fluierul ii atarna nefolosit printre buzele intredeschise de uimire: “Nicio masina! Niciun claxon!” Era atat de liniste incat putea auzi zgomotele becurilor din semafoarele devenite inutile: “clic - rosu; clic - verde; clic - galben…”
In Cartierul cu Case Scumpe, Marele Sef al Celei Mai Mari Corporatii din tara sforaia satisfacut, cu burta in sus si cu desteptatorul aruncat sub pat. Nevasta-sa bazaia si ea fericita pe canapeaua din living, adormita de cu seara in fata telenovelei preferate si imbracata cu capotul ei preferat.
In Cartierul cu Blocuri Ieftine angajatul Celei Mai Mari Corporatii din tara sforaia si el, usor nelinistit din cauza unui vis cu taieri de salariu si suplimentari de targete. Avea un brat peste pieptul sotiei ce il urma indeaproape, intr-un vis cu masini noi de spalat si termopane albe. In camera cealalta fiica-sa respira greoi in pijamalele ei cu Hannah Montana, neauzind mobilul ce isi suna alarmele de zor pentru a o trimite la scoala.
Nu era nimeni treaz pentru ca era: ziua in care nimeni nu s-a dus la serviciu.
